Locuțiunea adverbială la propriu are practic un singur rol: acela de a semnaliza că expresia pe care o determină trebuie să fie luată stricto sensu, adică la... propriu (deci nu la figurat)!
În cazul de față, fără suflare la propriu ar însemna că nu mai respiri, ceea ce, evident, nu este cazul aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu