Ce e maiaua?

Pentru cei mai nerăbdători, răspunsul este simplu: maia și drojdie sînt sinonime și așa au fost dintotdeauna (provine din limba turcă, unde e ortografiată maya și înseamnă același lucru: „drojdie, ferment” sau, eventual, „entuziasm, emulație”).

Pak maya = „drojdie pură”

Prin extensiune, în panificație termenul maia a început să aibă și sensul de „plămădeală”, acesta fiind de fapt sensul care a pătruns în cărțile de bucate și în limbajul gastronomic! Dacă nu credeți ce scriu dicționarele, puteți verifica în cărțile de bucate de pe vremuri (Sanda Marin, de exemplu).

Iată cum se definește termenul în Dicționarul „Tezaur” al limbii române:

În ultimul timp, pe fondul exacerbării rolului bucătarilor în viața curentă, există o tendință de a se folosi termeni gastronomici incorecți preluați de la aceștia, majoritatea avînd o cultură (inclusiv gastronomică) făcută după ureche! Nici maiaua nu face excepție și, în acest caz, există persoane care folosesc maia cu sensul de plămădeală făcută cu drojdie sălbatică, ceea ce nu este neapărat incorect (nu ar fi primul termen la care sensul se restrînge). Problema este aici refuzul de a înțelege că termenul are un alt sens de bază și că există riscul confuziilor dacă contextul nu este clar.

Trebuie spus că termenul maia se mai folosește și în alte domenii, de exemplu: viticultura. Aici sensul este mai degrabă de „ferment” (tot starter în engleză). De remarcat că se face o diferențiere între maiaua „sălbatică” și cea preparată controlat (chestie care ar trebui să fie similară procesului din panificație):

Revista de horticultură, 1973

Mai mult, procesul de creare al maielei este clar legat de drojdie:

Stupăritul nou, 1976