Grațierea este o măsură de micșorare a pedepsei unui singur condamnat, de obicei luată de conducătorul suprem: monarh, președinte, guvernator șamd prin semnarea unui decret de grațiere. Cînd grațierea nu este oferită de persoana care poate semna decrete, este necesară trecerea unei legi prin Parlament (și în consecință se aplică unei clase de condamnați). Condamnarea rămîne în cazier (iar eventualele efecte ale pedepsei continuă să se aplice). Etimologic, provine (prin intermediar francez sau italienesc) din latinescul gratia, „bunăvoință”. Din aceeași familie avem cuvintele gratificație, gratis, grație.
Amnistia, în schimb, reprezintă „uitarea” faptelor (tehnic vorbind se numește înlăturarea răspunderii penale). Este emisă de puterea legiuitoare (de obicei Parlamentul emite o lege care amnistiază o serie de fapte) și drept consecință se aplică unui colectiv, nu unei singure persoane și, în plus, fapta va dispărea din cazierul judiciar. Provine din limba greacă veche (prin intermediar latin și francez): ἀμνηστία (din ἀμνηστος, „a uita”) și e din aceeași familie cu amnezie!
Spre deosebire de pronunția greșită a ministrului Justiției (vezi videoclipul), accentul se pune pe ultimul i: am-ni-sti-e, vezi DOOM2. Deși nu mi se pare că greșirea accentului ar fi o catastrofă (în special la persoanele care nu au legătură cu domeniul), totuși pare caraghios să vezi un om care provine din sistemul judiciar folosind o variantă greșită...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu