Au trecut 10 ani de la apariția ediției a doua a Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic (DOOM2), sursa cea mai puternică de confuzie pentru vorbitorul mediu de limbă română după bulversarea ortografiei în 1992 (prin reintroducerea lui „â” și sunt). Este greu de ales o modificare reprezentativă a răului făcut de amestecarea cîtorva decizii aberante și discreționare cu mulțimea de lucruri bune făcute de DOOM2, însă norma „nicio/niciun” în loc de nici o/nici un mi se pare că le devansează pe celelalte (mă voi ocupa zilele viitoare și de inventarea unei majorități care ar spune cireși în loc de cireșe).
Cert e că există oameni care se uită urît la mine cînd le spun că nu, nu există nici un fel de prevedere a Academiei care să te oblige să scrii *întro și *întrun, fără cratimă, contrar celor găsite pe internet (contaminarea de la „nicio”, „niciun” este evidentă). Le arăți DOOM2-ul și nu te cred, ba unii apelează la varianta „sun un prieten”, ca să se asigure că ceea ce știau ei că este evident este de fapt fals.
Gravă nu este modificarea în sine, ci transmiterea mesajului că s-a „legiferat” o aberație, chestiune care îi face pe oameni să creadă posibilă alte aberații, de data asta nelegiferate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu