Pentru cei care au deschis mai tîrziu aparatele, găsiți subiectele aici. Care ar fi problemele? Păi avem multe! Cîteva probleme generale:
- de ce, deși ponderea gramaticii la școală e mai mult de 50%, la evaluare avem doar 16 puncte din 100?
- de ce mai există un Centru Național de Evaluare și Examinare care an de an dă rateuri din cele mai jalnice?
- de ce nu fac nimic profesorii în această privință?
dar și multe probleme în cazul particular al acestui examen:
Subiectul I:
- Prima propoziție din cerință conține două virgule în plus (din două :D);
- Titlul e „Rînduri pentru Anul Nou” (corect, Anul Nou se scrie cu majuscule), dar în textul poeziei se scrie numai „An nou” (autorul a scris peste tot An nou. Dacă te apuci să corectezi, corectezi peste tot, nu numai în titlu);
- Bine că le-a zis ce înseamnă mosor, dar nu au clarificat sensul învechit al lui deștept;
- Poezia originală este masacrată. Cine nu știe poezia completă, dar vede subiectul (și ăsta e cazul a 99,99% dintre elevii candidați), poate crede că Minulescu scria poezii fară noimă;
- Cerința de la punctul A conține două virgule în plus (din două);
- Subpunctul A2 îi cere elevului să explice rolul virgulei imediat după ce autorul a demonstrat că habar nu are cînd se pune virgulă și cînd nu...;
- Cerința de la A3. În lucrările de teoria versificației nu există măsura versului liber (d-aia e și liber). Asta demonstrează că autorul nu prea înțelege ce e aia măsură (bine, am înțeles că în manuale scrie că măsura e numărul din silabe dintr-un vers... trebuie să verific, oricum cretin subiectul). În plus, fiind versul liber, nu există constrîngeri de ritm, deci nu poți deduce numărul de silabe din ritm...
- Chiar presupunînd existența măsurii, cerința este prost formulată: „precizează măsura primelor două versuri” sugerează clar oferirea unui singur răspuns, în contradicție cu baremul;
- Subiectul B - e un comentariu mascat. Teoretic s-ar fi vrut un eseu argumentativ, dar ei vor ca tu să centrezi, tu să dai cu capul...
- Cerința e greșit formulată: „să-ți prezinți opinia despre semnificația mesajului poeziei”. Deoarece „semnificația mesajului” este utilizat determinat (articulat hotărît), se induce ideea că este un mesaj/ o semnificație bine stabilită și trebuie doar argumente în favoarea acestuia. În realitate, se dorea să scornești tu un mesaj/semnificația lui...
Subiectul II:
- Textul ales este un articol stupid, plagiat pe alocuri (compară http://adevarul.ro/
cultura/carti/empatia- abilitate-dobandita-lectura-1_ 526f5e6bc7b855ff56911294/ index.html cu originalul http://www. huffingtonpost.com/rabbi- shmuly-yanklowitz/reading- novels_b_4168344.html ) - Textul e scris într-o romgleză aproximativă (e o traducere proastă a unui articol de ziar online);
- Textul are nuanțe de limbă de lemn și nu e deloc adecvat vîrstei candidaților;
- Și textul ăsta are virgule-n plus (dar aparțin chiar „autoarei”);
- Și ne vorbește despre „povești fictive”...;
- Cerința de la punctul A are aceleași probleme cu virgulele;
- A1 și A2 sînt subiecte de mare excepție... te fac să roșești de penibilul situației;
- La A3 se cere partea de vorbire a lui „care” cînd de fapt este un „pe care” (acuzativ);
- În barem, la A5, nu au fost în stare să găsească tipul propoziției introduse de „cînd”... a trebuit o notă suplimentară: («1 punct: când sunt scrise bine – propoziție subordonată circumstanțială de timp» are nota «Punctajul pentru felul subordonatei se acordă și în situația în care candidatul a menționat că propoziția Când sunt scrise bine este propoziție subordonată circumstanțială condițională.»)
- Subiectul B: boala virgulelor puse prost se întoarce!
În situația asta să ne luăm de folosirea sedilei în loc de virgulițe cred că ar fi dovadă de frivolitate...
Un comentariu:
Total de acord cu autorul articolului!
În plus, ultima propoziţie din fraza citată la exerciţiul II.A.5, avea o pronunţată nuanţă finală! Circumstanţială de scop! În timp ce corectam, m-a impresionat un elev / o elevă care a contras propoziţia subordonată şi a adresat în scris şi întrebarea caracteristică; elevul / eleva a scris ceva de genul acesta: „În ce scop îl încurajează romanele pe cititor? Cu scopul să înţeleagă mai bine profunzimea experienţei umane.” Gata, verificarea!
Mai mult decât atât! În timp ce propoziţiei în cauză i s-a refuzat nuanţa finală, fiind bătuta în cuie varianta C.I., apare nota specificată şi în articolul de mai sus, referitoare la nuanţa condiţională a primei propoziţii (C.T.). De acord, mulţumim, am şi găsit o lucrare în care un elev a considerat-o condiţională, DAR citez în continuare NOTA de la finalul Programei de EN, in uz:
„NOTĂ: Comparativ cu programa şcolară în vigoare pentru clasa a VIII-a, nu constituie conţinuturi obligatorii pentru evaluarea naţională:
- speciile literare: romanul, balada; genul dramatic;
- propoziţia subordonată circumstanţială condiţională;
- propoziţia subordonată circumstanţială concesivă;
- propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă.”
Aşadar... ce-ar fi să găsim exemple clare, fără echivoc, fără interpretări multiple? Şi ce-ar fi dacă toţi copiii, din cel mai îndepărtat sat al ţării, ar şti ce înseamnă „scriitori contemporani”, în ce context i-ar putea întâlni şi, mai ales... cine sunt ei? Cum se face că extrem de mulţi elevi l-au citat pe Mihai Eminescu (ba, chiar şi pe… Mihai Creangă!) sau pe scriitoarea (!) Nichita Stănescu (cu numele scris în diverse moduri...)?! Asta mi se pare dureros! Nu este un subiect de nivel mediu, pentru că extrem de mulţi copii nu au avut parte de un astfel de eveniment! Niciodată! Nici programa n-a permis studiul sau măcar vagi referiri la scriitori contemporani în viaţă! Foarte mulţi elevi nu citesc decât dacă sunt foarte motivaţi (într-un fel - sau altul!), iar literatura română contemporană nu se prea afla pe listele de lecturi suplimentare... Poate doar sufletul deschis al unor dascăli extrem de devotaţi, care au organizat activităţi extracurriculare de acest gen sau măcar le-au amintit elevilor dumnealor câte un scriitor contemporan - să fi ajutat elevii la examenul de anul acesta… Unii absolvenţi au fost abili şi au ocolit numele scriitorului, fofilându-se printre cele minim 10 rânduri şi punând accentul pe drumul spre întâlnire, pe ceea ce se întâmpla în sală, nu pe scriitor şi pe interacţiunea acestuia cu cititorii; într-o singură lucrare am găsit specificat numele doamnei Ana Blandiana, în alta se vorbea despre domnul Mircea Cărtărescu (despre care au scris şi cei mai mulţi dintre elevii mei), iar un elev a ales numele autoarei articolului textului nonliterar, Corina Zorzor! A! Să nu uit! Cineva a avut privilegiul de a se întâlni cu Sandra Brown, „aterizată pentru prima oară în România”…
Şi… da… da…? Poate că vremea de afară l-a îndemnat pe autorul testului să propună în luna iunie… „Rânduri pentru Anul Nou”…?!
Trimiteți un comentariu