Mai mult ca perfectul

Secțiunea dedicată mai mult ca perfectului
în Gramatica Academiei

Cine vizitează zona de sud a României poate fi surprins de particularitățile limbii vorbite în zonă. O anumită particularitate atrage atenția (cel puțin mi-a atras-o mie...) și anume forma de mai mult ca perfect^* persoana a II-a singular: deși în Gramatica Academiei (și nu numai) se specifică terminația -seși¹, asta nu împiedică oameni de toate soiurile – inclusiv cei de cultură – să folosească o variantă greșită, fără ș. Drept exemplu: tu *plecasei în loc de tu plecaseși...

Curios este că noul DOOM² așază vorbitorul obișnuit – generația medie de intelectuali din București³ – în poziția de exponent al limbii române, deci ar fi trebuit ca acestă variantă să fie măcar discutată de o normă atît de laxă precum DOOM-ul. Interesant e faptul că Gramatica Academiei, altfel foarte amănunțită, nu spune nimic despre această varietate regională.

Esențial este ca oamenii să se înțeleagă: dacă oamenii se înțeleg și atunci cînd se vorbește cu „am decît ceva” și cînd cu „e multe”, în mod cert se vor înțelege cînd se folosește forma regională (greșită conform normei) a mai mult ca perfectului. Totuși, chiar dacă cineva preferă forma regională, tot ar trebui să cunoască norma (mai ales că aceasta se predă în școală)!

Note:

* În DOOM² avem mai-mult-ca-perfect, cu cratime.

1. De fapt e un pic mai complicat decît o simplă terminație, însă pentru discuția de față putem face această simplificare.

2. De fapt litera M din titlul DOOM (Dicționar Ortografic, Ortoepic și Morfologic) este o exagerare. DOOM² neconținînd decît informații morfologice minimale.

3. Vezi articolul Unele inovații ale limbii române contemporane și ediția a II-a a DOOM-ului, de Ioana Vintilă-Rădulescu (redactor responsabil al DOOM)