Știu că „mă-ta are cratimă” (așa e cîntecul...), dar nu îmi este foarte clar dacă subsemnatul are virgulă.
În schimb, în manualul de limbă română pentru clasa a 11-a (Manolescu & co, editura Sigma) vedem indirect că ar fi fără:
Se observă că inadvertențele ortografice sînt marcate cu asterisc, deci am putea presupune că nu trebuie pusă, dar... la fel de bine putem zice că punctuația nu e ortografie, deci nu trebuie să facem în acest caz presupuneri despre ce ar crede autorii!
Dar în manualul de TIC (sic!) există un model de cerere unde subsemnatul nu are virgulă:
În schimb, în Gramatica limbii române (2008) găsim un exemplu cu virgulă (nu e explicit, ci tot indirect)...
În mod cert nu avem de-a face cu virgula lui Schrödinger care să existe și să nu existe în același timp! Deci ar trebui să fie un singur răspuns corect! Dintre gramatică și manuale, parcă aș merge pe mîna gramaticii, dar în ambele cazuri avem doar niște exemple...
Dacă o iau logic, mi-e teamă că situația devine și mai neclară: după subsemnatul nu prea are sens să apară numele, căci se presupune că apare la final... că d-aia se numește subsemnat! Dar logica, știm deja, nu are nimic de-a face cu limba, așa că, dacă verificăm dicționarele, observăm (deși poate nu înțelegem) cum sensul a migrat de la:
„cel care semnează (în partea de jos) o cerere, un act”
– exact ca în franceză – la ce avem acum în DEX:
„semnatarul cererii care își indică numele în introducerea [!] cererii sale”.
La fel de interesant e și ca DEX îl clasifică drept substantiv, dar în toate ocurențele urmate de nume întîlnite de mine termenul este acordat cu persoana I (ca „eu”), nu cu persoana a III-a, cum ar trebui să fie dacă ar fi substantiv. În contrast, toate ocurențele neurmate de nume par a folosi verbul la persoana a III-a. În acest caz, subsemnatul-pronume ar trebui urmat de virgulă, așa cum se întîmplă și cu pronumele eu.
Dar există și o altă variantă pentru acest comportament: subsemnatul (urmat de nume) să fi devenit o formulă de introducere, neanalizabilă (iar din punct de vedere semantic este indubitabil acest lucru). În acest caz e destul de greu de explicat folosirea virgulei...
Ultima variantă este cea care este majoritară în declarațiile găsite pe internet (aproape 90% neavînd virgulă), dar nu cred că este relevant, pentru că de obicei formularele sînt create pe baza unui șablon (și deci nu reflectă dorința semnatarului).
Trebuie spus că nu numai cuvîntul, ci și folosirea administrativă (în cereri și declarații) este preluată din limba franceză, așa că m-am gîndit că am putea să rezolvăm problema verificînd care este standardul în franceză. Din păcate, e fix ca la noi, cu și fără virgulă... Singura deosebire (minoră) e formularea care folosește și pronumele personal: Je soussigné...
