marți, 28 iunie 2011

Autor canonic...

    De ani buni am auzit sintagma din titlu în jargonul profesorilor de română, însă anul acesta (se prea poate să fi fost și în anii trecuți) am descoperit uimit că face parte din enunțul unui subiect la bacalaureat:
Redactează un eseu de două-trei pagini, despre particularitățile de construcție a personajului dintr-un text dramatic studiat, aparținînd unuia dintre autorii canonici: I.L.Caragiale, Camil Petrescu sau Marin Sorescu.[...]
    Dacă aruncăm o privire asupra definiției cuvîntului canonic observăm că singurul sens posibil este „în conformitate cu canoanele”, iar aici canon nu poate avea alt înțeles decît „normă, regulă de conduită”. Sigur, alternativa ar fi ca DEX-ului, cum ne-a obișnuit deja pînă acum, să-i scape anumite sensuri (iar în cazul lui canonic, în mod cert lipsește varianta formă canonică și respectiv sensul „standardizat, conform unei norme” folosit cel puțin în matematică de multișor). Chiar adăugînd aceste sensuri, sintagma autor canonic nu este clară pentru un vorbitor nativ de română care nu are legătură cu vocabularul programelor de limba și literatura română (iar rezonanțele bisericești ale construcției sînt inevitabile).
    Totuși, grav este că sub patronajul Ministerului Educației se alcătuiesc subiecte conținînd sensuri inexistente în DEX (care abia a fost reeditat în 2009). Dacă există cumva un alt dicționar care să fie obligatoriu pentru elevi (deși în acest caz ar trebui să fie distribuit gratuit sau măcar să fie disponibil online) îmi fac de pe acum mea culpa!

Niciun comentariu: