joi, 18 noiembrie 2010

*hazardant

    În acest articol din RL online se face referire (de multiple ori, ceea ce mă face să cred că nu e o greșeală de tipar) la cuvîntul hazardant:
Deși este o măsură bună, nu poate fi luată în acest moment. Este *hazardant acum, măsura poate fi luată în următorii doi trei ani", a spus președintele CMR.
    Este evident că, cel puțin conform dicționarului, ar fi trebuit folosit cuvîntul hazardat:

HAZARDÁT, -Ă, hazardați, -te, adj. Periculos, riscant, cu rezultate nesigure. – V. hazarda.

    Situația este cu atît mai curioasă cu cît sufixul -ant (un fel de echivalent al participiului prezent activ din limba latină) nu este nici pe departe la fel de întîlnit în limba română precum cel al participiului românesc – este folosit practic numai în împrumuturile din limba franceză – deci nu se pune problema unei contaminări. Explicațiile posibile ar fi: fie folosirea unui barbarism de sorginte franțuzească (hasardant, dar în limba franceză h-ul nu se citește, iar consoana finală așijderea...), fie contaminarea cu sinonimul riscant (tocmai am găsit un contraexemplu pentru forma de participiu activ: ăsta vine din germană!) pe fondul unei hipercorectitudini (sensul lui hazardat „consonează” cu sufixul -ant).

    În fine, mie îmi pare similară greșeala (dar în sens invers) cu folosirea greșită a lui *grizonat în locul lui grizonant. Aici vorbitorii observă (nejustificat) un participiu (în ciuda faptului că nu există nici un verb a grizona)...

2 comentarii:

disa spunea...

pana nu am auzit pe televizor forma "grizonant", as fi jurat ca e gresita...
"grizonat" cand se foloseste?

Radu B. spunea...

Păi forma „grizonat” nu se folosește (a se citi „nu ar trebui să se folosească”), pentru că e greșită.

Sigur, anumite cuvinte rămîn cu forma greșită în vocabular, deci s-ar putea ca peste cîtva timp să fie acceptat de Academie.