marți, 23 februarie 2010

flacăra violet(ă)

    E la modă flacăra de această culoare. Din întîmplare am observat cartea din imagine (evident, o lovitură de marketing să fie în perioada cînd discuțiile politice despre tema dată erau în toi) și m-am bucurat că o să am de discutat despre cum nu se spune flacără violetă!
    Dar cînd să mă uit în DOOM2, culmea!, am descoperit că varianta recomandată este violet cu patru terminații (vezi paradigma aici). M-am gîndit atunci că o fi fost vreo modificare între timp, am fugit repede la DOOM (cel din 1982) dar, surpriză și aici, era la fel.
    În Gramatica Limbii Române (ediția din 2005) se specifică totuși că aceste nume de culori au tendința să treacă de la forma cu o singură terminație (practic invariabil) la forme cu mai multe terminații, însă, dacă de acum 20 de ani se considera că forma cu mai multe terminații deja este în avantaj (conform DOOM), conform tendințelor specificate de GLR varianta invariabilă ar fi trebuit să dispară.
    Pentru că operele clasice ar fi fost prea vechi pentru acest studiu, am folosit neprețuitul Google pentru verificări: culmea! (din nou!), rezultatele arată că situația este exact invers! Practic, pentru orice combinație de substantiv + violet(ă), varianta invariabilă este dominantă în proporții de la 2:1 pînă la 3:1.
    Concluzia? În mod cert varianta invariabilă e dominantă, deci fie GLR greșește (pentru asta trebuie văzută proporția velor două variante în lucrările din secolul trecut, ceea ce este ceva mai dificil fără variantele electronice ale lucrărilor), fie introducerea în DOOM a formei cu patru terminații este greșită (iar pentru asta trebuie... același lucru ca mai sus:) )! Oricum forma invariabilă a lui violet trebuie luată în seamă: fie acceptată, fie trebuie pornită o campania împotriva folosirii ei!

2 comentarii:

klewos spunea...

Înainte de a ține cont de părerile celor care scriu gramatici - niște tipi care prea des se comportă ca veritabili proprietari ai limbii române - aș folosi analogia. Să luăm alte culori: "flacără albastră", "flacără roșie", "flacără galbenă" etc. Sunt și nume de culori care au o singură formă pentru masculin și feminin (ex. "maro", "grena", "siclam"); "violet" nu e printre ele, întrucât permite foarte frumos forme pentru ambele genuri: "violet", "violetă". Apăi, dacă pentru "albastru", "roșu", "galben" e posibil (tolerat?!) acordul cu substantivul, de ce nu ar fi la fel și în cazul lui "violet"?

Radu B. spunea...

Păi sînt mai multe decît atît:
- invariabil: maro;
- cu două terminații: verde, verzi;
- cu trei terminații: argintiu, argintie, arginitii;
- cu patru terminații: alb, albă, albi, albe;

Problema e că la violet se confundă forma violetă cu substantivul care denumește floarea.

Ideea e că violet este perceput de o largă majoritate ca fiind invariabil, deci spun flacără violet în ciuda părerii DOOM.