Argou...

pîrnaie...

Argoul este definit (în cam toate dicționarele) cam așa: „limbaj social convențional, folosit mai ales de vagabonzi, cerșetori și delincvenți pentru a nu fi înțeleși de restul societății (în special de autorități)”.

Ce ne facem, totuși, dacă sensul argotic a devenit mai cunoscut decît cel original, cum este cazul lui pîrnaie? Îi mai putem pune eticheta argou, așa cum face DEX sau mai curînd l-am putea numi „antiargou”?

PÎRNÁIE, pîrnăi, s. f. (Regional) 1. Oală mare de pămînt, pentru gătit sau pentru păstrat alimente. Așa e omul: un ciocan, încă unul și-al treilea, pînă ajungi la tinichea torni, parcă torni într-o pîrnaie. DELAVRANCEA, S, 6. Că-i bună Carnea de oaie, Mămăliga Din pîrnaie. TEODORESCU, P. P. 510. ♦ Conținutul unei asemenea oale. Midas-împărat bău o pîrnaie de sînge de taur și atît îi fu de ajuns ca să nu mai fie între cei vii. ISPIRESCU, U. 113. 2. închisoare, temniță. – Pl. și: pîrnaie (I. BOTEZ, ȘC. 7).
sursa: DLRLC (1955-1957)