joi, 5 februarie 2015

Din nou despre pleonasm

    În România există o luptă continuă a lingviștilor amatori împotriva a ceea ce cred ei că ar fi erori de gramatică, țintele predilecte fiind pleonasmul și cacofonia, în ciuda faptului că acestea țin de stil, nu de gramatică. Despre cacofonie am mai scris aici, însă despre pleonasm se pot scrie tomuri întregi și subiectul nu ar putea fi epuizat. Cîteva articole pe această temă, foarte bine documentate, sînt cele ale Rodicăi Zafiu, în România Literară (despre pleonasm sau averse de ploaie).

plantăm plante...
    Zilele trecute am primit pe email la dexonline (a nu știu cîta oară) o întrebare despre pleonasm, anume dacă „eu plantez plante” ar fi pleonasm sau nu. Sigur, urmînd definiția strictă din dicționar putem susține că avem de-a face cu un pleonasm, însă a planta este tranzitiv și cere complement direct (cu alte cuvinte, nu putem spune „*eu plantez”) și, în plus, se poate referi la o variantă largă de obiecte: răsaduri, puieți, butași (categoria plante), dar și stîlpi, pari sau mine. În plus, această combinație de două cuvinte înrudite este o construcție retorică utilizată încă din antichitate – s-a născut odată cu retorica – și poartă numele de figură etimologică!

    Dacă am urma cu strictețe definiția din dicționar, ar trebui să-i „înfierăm” și pe Tudor Arghezi („unde sapă sapa locul, sare din pămînt norocul” - tot figură etimologică), Topîrceanu („Căpitanii-și scutur coamele pletoase”), Eminescu („care vine, vine, vine, calcă totul în picioare” - repetiție sau „cobori în jos, Luceafăr blînd”), Al. Odobescu („Dar însă, și eu am crescut pe câmpul Bărăganului!”), Gib Mihăescu („Cu uniforma aceasta am făcut minuni și la facultate: însă precaut, din cauza comenduirii, n-o îmbrăcam decât numai la examene.”) și (că să nu fim prea naționaliști) chiar pe Shakespeare („This was the most unkindest cut of all.” - Julius Caesar) și lista poate continua la nesfîrșit.

    De asemenea, tot la capitolul pleonasm ar fi și folosirea pronumelor personale „Eu vreau să dorm” – persoana fiind inclusă în forma verbului – sau chiar regulile gramaticii (sic!): în limba română este corect să spunem: „Nu a venit nimeni niciodată”, deși ar fi suficientă (teoretic) o singură negație.

Cum este și normal, există situații în care nu poți să nu rîzi de un pleonasm, de exemplu acest pleonasm triplu!

Un comentariu:

Unknown spunea...

Antichitate se scrie cu initiala majuscula, fiind o epoca istorica. Multumim pentru articol.

Etichete

Adevărul (8) adjectiv (3) Agerpres (3) Alexandru Graur (12) Antena 3 (4) articol sportiv (3) Auchan (6) â din a (6) B1 (3) barbarism (18) BBC (3) beție de cuvinte (4) clasificat (3) Constituția (2) cratimă (4) cum ne exprimăm corect (43) cum pronunțăm corect (12) cum scriem corect (32) cuvinte folosite greșit (126) cuvinte inventate (7) cuvinte încîlcite (3) cuvinte pocite (4) cuvinte rar folosite (3) cuvinte redescoperite (9) cuvinte scrise greșit (23) cuvinte străine (6) decît (3) DEX (8) dexonline (26) diacritice (6) Digi (6) Digi 24 (7) DOOM (3) DOOM2 (11) Emil Grădinescu (3) eroare semantică (3) erori DEX (2) erori DOOM (1) etimologie (21) Evaluarea Națională (4) Evenimentul zilei (12) false friends (5) fotbal (6) furculision (4) Gabriela Vrînceanu Firea Pandele (3) grad de comparație (3) gramatică (3) greșeli de scriere monumentale (3) HBO (3) hipercorectitudine (4) inconsecvențe DOOM2 (2) î din i (3) jurnaliști (15) Libertatea (3) lipsă de logică (10) Liviu Pop (3) mama ei de topică! (3) marketing (8) Ministerul Educației (4) monumente (3) muta cum liquida (5) noștrii (4) nume de persoane (6) ortografie (14) oximoron (7) Parlament (3) pațachină (1) pleonasm (13) plural (3) politician (4) presă (3) prim-ministru (2) programă (3) prostul nu e prost destul... (1) publicitate (11) Radu Paraschivescu (1) Realitatea TV (14) reforma ortografică (4) reporter (2) rimel (1) România Liberă (16) s-a răsturnat căruța cu proști (5) SRI (2) statistici (6) Stelian Tănase (1) texte juridice (3) top căutări (16) traducere (13) traduceri proaste (6) virgula (7) vroiam (1)