Sigur, ne putem gîndi la circumstanțe atenuante: poate e doar o greșeală de editare, poate e o scăpare a traducătorului, însă dacă ne gîndim cum funcționează sistemul (un traducător, un editor și un supervizor), e aproape imposibil să nu sară cuiva în ochi „i-ați” (care, oricum am face, cere un participiu după) în loc de „ia-ți” (e greu de confundat, totuși, verbul a lua)!
 |
