a prădui

În ultimul timp și cu referire specială la politicienii corupți, descoperim că verbul a prădui este folosit mai cu seamă cu sensul „a prăda, a jefui” (tendința a apărut după 2000: nu am descoperit nici o utilizare a acestui sens înainte de această dată):

• Silviu Dumitrescu, prăduit “din greşeală” (Adevărul, ianuarie 2013)
• Continentul prăduit de multinaționalele europene cu girul Băncii Mondiale și al FMI (Capital, noiembrie 2013)
• Ce Roșii mai putea prădui Guvernul Boc: Roșia Poieni (Kamikaze, mai 2011)
• Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alții, să-și prăduiască fără de niciun scrupul, propria țară (Dan Puric, scrisoare deschisă către CNA, februarie 2014)

În realitate, a prădui nu a însemnat niciodată a prăda, a jefui sau ceva similar:

prăduí (-uiésc, prăduít), vb. – 1. A schimba. – 2. A denunța. – 3. A risipi, a cheltui fără rost. Origine îndoielnică. Cuvînt de Arg., dar nu neapărat de proveniență țig. (dacă ar fi, ar reprezenta singurul vb. țig. în -ui). Din sl. pradati „a trăda” (Graur, BL, V, 225), din țig. purd- „a șopti” (Vasiliu, GS, VIII, 123); din țig. paruv- „a schimba” (Graur, 182; Juilland 172) sau mai probabil din pradă contaminat cu preda și, cu ultimul sens, cu părădui. – Der. prăduială, s. f. (delațiune; risipă).

Sursa: DER (1958-1966) sau

prăduí vt (Argotic) A schimba Atestare: Bulletin linguistique II, 115; Prezent indicativ persoana I singular: prăduiésc; Etimologie: necunoscută; Sursa: MDA (2002)

Totuși, acest cuvînt este folosit și corect (uneori poate din întîmplare, doar pentru că există o mică suprapunere de sens: vezi acest articol din Gândul, 2006), iar faptul că era folosit îndeobște sensul „a risipi” constituie o explicație posibilă pentru devierea sensului: cineva mai puțin interesat de limba română citește titlul, nu știe cuvîntul, și, în loc să caute în dicționar, îi aplică o etimologie populară  (confuzia paronimică cu a prăda) și gata: a apărut sensul cel nou! A contribuit aici și faptul că a prădui a fost (de fapt încă este) folosit mai mult în argou, deci nu este foarte răspîndit. Totuși, în argou are sensuri bine definite, fără legătură cu această nouă tendință:

prădui, prăduiesc v. t. 1. v. pescui (2). 2. a risipi. 3. (deț.) a denunța acțiuni, fapte interzise săvârșite într-un penitenciar.
Sursa: Argou (2007)

Dicționarul Academiei sugerează că migrarea a început cu substantivul prăduială (dar este curios că nu este consemnat și sensul „denunț” care fusese glosat Al. Vasiliu încă din anii '20):

Sigur, nevoia creează organul, iar uzul validează sensurile, dar aici nu există nici o noimă pentru schimbarea de sens. Dacă îl avem pe a prăda, limba nu ar mai avea nevoie de un sinonim similar ca formă, a prădui, care nu aduce nici o noutate în limbă. Vom trăi și vom vedea dacă tendința aceasta se va impune, însă pînă atunci eu cred că trebuie luptat împotriva acestui gen de inovație lingvistică!

Editare ulterioară: într-un sondaj făcut pe pagina dexonline (peste 3000 de repondenți) lucrurile stăteau cam așa: