duminică, 14 mai 2017

curriculum, curricula

Deși seamănă cu titlul unei melodii binecunoscute, nu este vorba decît despre lipsa de profesionalism...



Ce o fi aia Bursă Superscriere (sau Superscrieri)? Să fie oare o bursă care se numește Superscrieri? De ce s-a scris, atunci, Bursă și Seminarii (sic!) cu majusculă? Sic-ul de mai sus (care înseamnă „așa” în latină ca să fie clar că forma greșită este special pusă, nu e un sîc fără diacritice cum cred cei netrecuți pe la școală) voia să zică că pluralul e incorect (se zice seminare de cel puțin 50 de ani, de vreo 10 e singura formă corectă în dicționar!)...

Și ce o fi aia curriculei? Să fie genitivul unei adaptări a lui curriculum? Păi dacă avem curriculum de ce ar trebui să adaptăm și o variantă feminină? Și dacă o adaptăm de ce mai scriem cu r dublat? Sau poate fi pluralul latinesc al lui curriculum – curricula – adaptat (precum pro forma a ajuns proformă)? Dar de ce se folosește cu singularul și încă la genitiv? De ce adaptarea aceasta e o ilustrare perfectă a semidoctismului ne explică Rodica Zafiu!

Trebuie remarcat și numele – Superscrieri – probabil că o fi o variantă a limbii simplificate din romanul 1984, cu super în loc de plus. Sau poate că o fi special ales limbajul la nivel de adolescent incapabil să lege două cuvinte, ca să priceapă ăia care vor să se înscrie...

De ce ne-am aștepta ca o bursă promovată stîngaci și cu greșeli jenante să fie ceva serios? (nici nu trebuie să ajungem la nivelul ideilor)

Niciun comentariu: