Nominativus pendens – „nominativul suspendat” – este cel mai răspîndit tip de anacolut. Există tendința de a începe un enunț cu cazul nominativ (subiectul), la care vorbitorul renunță pe parcurs, după care își reconsideră exprimarea. Drept rezultat, un nume în nominativ rămâne izolat de propoziția din care, logic, face parte. Cele mai multe exemple le întâlnim în vorbirea populară.
*Fetele împăratului, întâmplându-se de față când a lovit spânul pe Arap – Alb, li s-au făcut milă de dânsul și au zis spânului cu binișorul. – corect: „Fetelor împăratului, [...], li s-a făcut[...]”
*Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi…(Creangă, Harap Alb) – corect: „Moșneagului [...]”
*Cine nu e gata, îl iau cu lopata! (De-a v-ați ascunselea) – corect: „Pe cine [...]”
Din această cauza, există tendința de a face confuzie între anacolut și
nominativus pendens (care doar o subclasă a acestuia) inclusiv în predarea acestuia la școală sau la facultate. Conform
DEX avem:
ANACOLÚT, anacolute, s.n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacoluturi]. – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon.
Un exemplu de descriere incompletă (fiindcă nu este greșit, dar, din cauza acestei descrieri lacunare, se poate fixa o idee greșită) este
acest articol (Narcisa Forăscu), care discută, totuși, despre dificultățile gramaticale ale limbii române!
