sâmbătă, 23 septembrie 2017

Orfană... cu părinți

Ziarul Adevărul din Constanța, prin acest articol, revoluționează semantica!


Am încercat să caut în articol amănunte care să sugereze că doar titlul ar fi greșit: că poate avea un singur părinte, că a rămas orfană mai de curînd sau chiar că e un oximoron ironic bine plasat... Nimic! Pur și simplu, nici o informație! Singurul detaliu care te poate duce cu gîndul la orfani este existența în text a unui Centru de plasament al minorilor. Nu, acolo nu-s numai orfani (chiar autoarea ne povestește cum fata a fost luată de la părinți)!

A, cineva ar putea crede că chichirezul e la definiția cuvîntului orfan. Nici aici nu e nimic ambiguu:
ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus.

luni, 18 septembrie 2017

Mania diminutivelor...

Diminutive au penetrat și piața hipermarketurilor! Mă mir, totuși, că nu scrie „Căsuță pentru coșulețe”...

Oare chiar este necesar să ne batem joc de limba română în felul acesta?

duminică, 17 septembrie 2017

Limba română pentru străini

Mozaic, templul din Delphi – „Cunoaște-te pe sine însuți” 
„Cunoaște-te pe sine însuți” este un îndemn promovat încă din Grecia antică și este un sfat pe care ar trebui să îl urmeze cît mai mulți oameni!
Fiind preocupat de evaluarea obiectivă a cunoștințelor în orice domeniu, în special limba română, m-am bucurat nespus cînd am descoperit că onor Guvernul României a creat o unealtă gratuită pentru învățarea limbii și pentru evaluarea nivelului de cunoștințe. Primul gînd a fost că limba română a trecut în sfîrșit în rîndul limbilor moderne (de mult există unelte similare pentru limbile de circulație: engleză, franceză, spaniolă, germană șamd), însă realitatea a fost un pic dezamăgitoare!

Cel mai ciudat mi se pare faptul că se pornește de la premisa că și cursurile și examenele ar fi pentru români, altfel nu înțeleg de ce explicațiile de la începutul fiecărui test sînt în limba română. Mult mai adecvat mi s-ar fi părut să existe și încă 3-4 limbi de circulație mondială care să îi ajute pe cei care își doresc să învețe limba română (în special la nivelurile A1 și A2).

Dacă aveți încredere în cunoștințele dvs. de limbă română, dați testul de nivelul B1 aici pentru a vedea cum sînteți evaluat de Guvern! Dacă obțineți mai multe de 90 de puncte (un vorbitor mediu de limbă română ar trebui să obțină 100 de puncte la acest nivel), lăsați un comentariu!

sâmbătă, 16 septembrie 2017

*afganistanii

HBO inventează un nou demonim: *afganistanii! Probabil că variantele corecte – „afganii produc[...]” sau „Afganistanul produce[...]” – au părut prea „cuminți”, altfel nu îmi explic! Sigur, ar mai fi ipoteza că traducerea s-a făcut cu ajutorul reverso.net (un fel de Google Translate mult mai prost), că e singurul loc unde văd aberația pe net, însă știu sigur că HBO plătește bine colaboratorii!


De altfel toate țările al căror nume se termină în -stan („țară, loc de origine” în limba persană) doar Pakstanului mai conține -stan- în demonim:
  • Afganistan („țara afganilor”): afgani;
  • Kazahstan („țara kazahilor”): kazahi (a nu se confunda cu cazacii!);
  • Kîrgîzstan („țara kîrgîzilor”): kîrgîzi;
  • Pakistan: pakistanez (excepție - atenție paki este un apelativ peiorativ; Pakistan ar însemna „țara celor puri”; pāk = „pur” în persană);
  • Tadjikistan („țara tadjicilor”): tadjici;
  • Turkmenistan („țara turkmenilor”): turkmeni;
  • Uzbekistan („țara uzbecilor”): uzbeci;

marți, 12 septembrie 2017

Muzeul regulilor inventate - episodul I

Mi se pare fascinant că, în ciuda faptului că regulile nu sînt tocmai respectate în România, românilor le plac regulile. Sigur, nu să le respecte, ci să le impună altora! De parcă gramatica limbii române nu ar fi destul de neregulată, există persoane care propovăduiesc reguli învățate după ureche, nu după „carte”. Cele mai multe reguli sînt benigne, fiind particularizări ale unor reguli mai generale, dar rămîn multe pernicioase pentru că fie consideră ca fiind greșeli construcții perfect valide, fie sînt pur și simplu greșeli.

Mit: este incorect să spui doi de i, căci după numerale de la 1 la 19 nu se pune de (abia de la 20 în sus s-ar pune de).

Categoria: consideră ca fiind greșeală o construcție corectă.

Explicație: regula inventată este un sofism tipic, generalizînd o regulă fără a ține cont de context. După cum se vede și în Gramatica limbii române, „excepția” este tratată, regula inventată fiind invalidată direct în text.

Sursa: Gramatica limbii române (Editura Academiei, vol. I, pag. 297-298)





vineri, 8 septembrie 2017

Ziar de calitate care face diferența...

Cum o fi, oare, să te umfli în pene că ești ziar de calitate, dar să permiți greșeli de școală primară (vezi aici sau în arhivă articolul)?
A greși este omenește, dar d-aia există corectură. Sau poate că nu există, că ziarul „quality” de azi face economii. Chiar nu mai contează dacă autorul știe sau nu să scrie corect, în joc este reputația ziarului!

Iar limba de lemn este atît de solidară cu jurnalismul sportiv încît expresia „a face diferența” (diferența dintre ce și ce?), simbol al șabloanelor pare neobservată! Nu știu cum sînt alții, dar cînd aud această expresie mă gîndesc invariabil la bancul vechi:
– Care este diferența dintre un crocodil?
– ?!
– Păi e mai mult verde decît lung!
– ??!
– Simplu: verde este și în lungime și în lățime, pe cînd lung este doar în lungime! 
cu varianta:
– Care este diferența dintre un crocodil?
– ?!
– Păi e mai mult lung decît verde!
– ??!
– Simplu: lung este și pe față și pe spate, pe cînd verde este doar pe spate! 
Despre „a face diferența” a scris și Rodica Zafiu, vezi acest articol.

vineri, 1 septembrie 2017

frustrat

„frustrat” în Google Trends
În ultimul timp, în zona gri a limitei neclare dintre limba de zi cu zi și limbajul suburban, s-a insinuat o „apreciere” pe care unii vorbitori o folosesc ca pe un fel de insultă frustrat! Cu atît mai curioasă este apariția acestui sens, cu cît celelalte cuvinte din familie frustrare sau frustrant sînt folosite cu sensuri în concordanță cu cel al verbului!

Termenul este relativ nou, apărut în perioada tulbure a tranziției, cînd jargonul psihanalizei a început să apară prin filmele difuzate la TV. Fiind termen nou adoptat de limbă, care nu are nici un fel de legătură cu lexicul cunoscut, nu e de mirare că a fost prost interpretat. Astfel, dintr-o explicație care nu are o conotație negativă:
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
a ajuns (în zona de care vorbeam mai sus) să fie folosit drept cu sensurile +invidios sau +complexat +cîrcotaș (căci întotdeauna este folosit împotriva cuiva care își manifestă o opinie, de obicei negativă, cel puțin în opinia celui care folosește apelativul). Sigur, conotația negativă e doar în mintea vorbitorului; mai curînd este cel care suferă este chiar el, transmițînd ideea că ar vrea să insulte, însă nu are suficiente cunoștințe de limbă română ca să o facă!

De remarcat că termenul frustrat nu este explicat în DEX sau alte dicționare moderne, deși are o prezență consistentă pe Internet (peste un milion de pagini care îl conțin ca adjectiv, nu ca formă verbală)! În orice caz, frustrat nu poate însemna astăzi decît „lipsit de un drept, păgubit”, dar folosirea formei greșite mult timp poate impune greșeala ca normă.
În ultimul an frustrat a fost căutat de 60.000 de ori, iar frustra, frustrare încă pe atît.

duminică, 27 august 2017

pase *completate

Cred că nu e un secret pentru nimeni că cei care scriu articole despre fotbal au un talent aparte de a schilodi limba română. Atunci cînd termină șabloanele limbii de lemn și expresiile „frumoase” potrivite ca nuca-n perete, apelează cu încredere la romgleză:


„Completat” a devenit în limbajul acestora un sinonim pentru finalizat, dus la capăt, în ciuda faptului că limba română și dicționarul refuză cu obstinație această „inovație” (evident motivul este că inovația încearcă sa își facă loc numai în zona romglezei corporatiste și a articolelor traduse din engleză).

marți, 22 august 2017

Valoare...

Cine ajunge în mall poate descoperi unde e „valuarea”!



Hai, o fi greșit ăla care a făcut comanda, dar cei care au executat-o nu au verificat ce scriu?!

duminică, 20 august 2017

Luceafărul - Biblioteca Națională Digitală

Poezia Luceafărul de Mihai Eminescu a fost publicată prima oară la Viena în 1883, în Almanahul Societății „România jună”. Puțină lume va avea ocazia să răsfoiască acest almanah, astfel că e demnă de laudă inițiativa Bibliotecii Naționale de a pune la dispoziția publicului o variantă scanată!




















luni, 14 august 2017

Beție de cuvinte parfumată...

Oare dacă dorim să cumpărăm un parfum trebuie să citim și beția de cuvinte asociată?
Putem rezuma descrierea într-o listă de tîmpenii:
  • floriental cuvînt care nu există, dar știm că unii copywriteri au convingerea că au geniul lui Shakespeare și pot inventa cuvinte cum și cînd au chef. Iar telescoparea este sportul lor favorit pentru că nu au imaginație pentru altceva...
  • notă feminină de trandafir – pe lîngă faptul că trandafir este substantiv masculin (există totuși un sinonim feminin – roză – care ar fi demonstrat că autorul textului cunoaște subtilitățile limbii române) trebuie spus că planta respectivă este hermafrodită...
  • acord gurmandgurmand înseamnă „om care mănîncă mult (și bine)”, în nici un caz nu e adjectiv (da, în dicționare apare și ca adjectiv, dar se referă la folosirea în contexte precum persoană gurmandă). Chiar dacă ar fi, nu prea văd ce ar trebui să însemne un acord mîncăcios
  • silueta arhitecturală a unei sticle în stil art deco – o sticlă este un recipient și în consecință nu poate avea siluetă arhitecturală, pentru că arhitectural înseamnă „care ține de construcția de clădiri, din domeniul arhitecturii”, iar un recipient de sticlă cu greu poate fi introdus la categoria „clădiri”...
  • o atingere de rebeliune – romgleza la cote maxime: englezescul a touch of nu ar fi trebuit tradus cuvînt cu cuvînt deoarece este o expresie (care induce ideea de cantitate foarte mică, în română ar putea fi tradus, de exemplu, cu „un strop de”);
Sînt convins că există și alte parfumuri cu descrieri aberante, ar fi interesat de stabilit un clasament!

Arhitecți proaspeți...

Nu, arhitecții aceștia nu sînt proaspeți! În primul rînd pentru că toate cele trei componente ale subiectului sînt de genul feminin, corect ar fi fost să le spunem arhitecte! Dar probabil un resort interior al autorului textului l-a făcut să asocieze termenul proaspăt la feminin cu prospătură, astfel că a virat totul către masculin, creînd dezacordul.

În altă ordine de idei, precum se spune celor abia căsătoriți proaspăt căsătoriți, la fel se spune celor care abia au absolvit o facultate proaspăt absolvenți, astfel că i-am numi proaspăt arhitecți pe cei care tocmai au terminat Facultatea de arhitectură!

Sigur, textul (chiar greșit) transmite mesajul dorit, astfel că din punctul de vedere al comunicării nu ar fi probleme. Dar merită subliniate două aspecte aici:
  1. Tendința tot mai accentuată de a forța flexionarea adverbului (adverbul fiind o parte de vorbire neflexibilă);
  2. Lipsa din dicționare a sensului adverbial al lui proaspăt (în special în sintagme precum cele menționate în al doilea alineat);

duminică, 13 august 2017

casoletă și caserolă...

Reclamă la caserole

Există foarte mari șanse ca cei pe care-i întrebați să nu fie în stare să vă clarifice diferența dintre caserolă și casoletă, dar mai toți vor spune că este vorba de un recipient de plastic în care se poate păstra/transporta mîncarea. Motivul confuziei între cei doi termeni nu e foarte clar, dar presupun că aici a funcționat din plin ceea ce se cheamă atracția paronimică.
Ce este mai curios (dar nu neobișnuit, am mai scris despre ceva similar aici) este faptul că înțelesul folosit de majoritate este în totală contradicție cu dicționarul: onor DEX preia (practic copy-paste) definiții neactualizate de cel puțin 50 de ani!

Cine are curiozitatea să caute în DEX va avea surpriza să afle că toată viața a folosit aiurea cuvintele acestea:
CASOLÉTĂ, casolete, s. f. 1. Vas metalic inoxidabil care servește la sterilizarea și la păstrarea sterilă a pansamentelor și a unor instrumente medicale. 2. (Franțuzism) Vas în care se ard mirodenii. – Din fr. cassolette
CASERÓLĂ, caserole, s. f. 1. Capsulă de porțelan, cu coadă, folosită în laborator pentru topirea substanțelor vâscoase și puțin volatile. 2. Cratiță adâncă cu coadă și cu fundul plat, folosită în bucătărie. – Din fr. casserole.
Deși pare de bun simț că soluția cea mai bună ar fi adăugarea sensului folosit de mare în dicționar (eventual pe prima poziție, pentru a corespunde cu uzul), distractiv este că în situații de acest gen vor prevala reacțiile extreme:

  • ce nu apare în dicționar nu există, astfel că folosirea sensului curent este greșită; 
  • ce e în dicționar este greșit (eventual cu „argumentul”: n-am auzit de sensurile din dicționar, așa că nu există);

marți, 1 august 2017

gheridon

Ladă pe rotile botezată gheridon
Cine vizitează magazinele de mobilă își poate dezvolta vocabularul, dar uneori fără să existe o intersecție cu explicația din dicționare!

De exemplu, intri în magazin și descoperi că cuvîntul gheridon este folosit cel puțin ciudat. După ce vizitezi magazinul, tragi concluzia că gheridon înseamnă „(masă) cu rotile/cărucior pentru servire”, așa că vizitezi dicționarele. Acolo dai de altă belea:
GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau cu trei picioare. – Din fr. guéridon. (DEX '09)
GHERIDÓN, gheridoane, s. n. (Franțuzism învechit) Măsuță rotundă cu un singur picior.
Avocatul se scoală, apropie un gheridon lîngă biurou între părinte și tînăra clientă. CARAGIALE, O. II 260.
Teatrul reprezintă un salon bine mobilat; o ușă în fund; două uși laterale, în dreapta piano; în stînga un gheridon, canapea și jilțuri. ALECSANDRI, T. I 271. (DLRLC 1953)
Masă pe rotile botezată gheridon
Interesant e că din anii '50 gheridonului i-au mai crescut două picioare, dar altfel nimic nu e schimbat! Dacă ne uităm pe Google la imaginile asociate cu gheridonul, am putea trage concluzia că magazinul are 100% dreptate.

Totuși, dacă încercăm să o luăm pe firul apei și verificăm etimologia, vedem că lucrurile stau un pic altfel!

În franceză, definiția nu implică rotile, iar imaginile sînt toate conforme cu definiția!
guéridon = Petite table, généralement ronde et à pied central unique, de facture élégante, supportant le plus souvent des objets légers, décoratifs on non (TLF)
Nici în engleză (am presupus o eventuală contaminare) nu există un atare sens:
gueridon:  a small usually ornately carved and embellished stand or table (Merriam-Webster)
Totuși, o explicație trebuie să existe pentru folosirea aproape exclusivă cu noul sens („masă cu rotile/cărucior pentru servire”)! Observînd că pentru acest sens, în franceză se folosește guéridon à roulettes, iar în engleză gueridon trolley și coroborînd informația cu cea de localizare oferită de Google Trends – 100% din căutări s-au făcut în București (iar termenii conecși ar fi: restaurant, lemn, MobExpert, oțel inox) – singura opțiune care rămîne ar fi că termenul a fost reimportat (probabil de magazine de mobilier pentru restaurante și hoteluri) ignorîndu-se partea de calificare („cu rotile”, „pe roți”) și, necunoscîndu-se termenul existent deja în limba română, s-au creat premisele unei coliziuni de sensuri!

Povestea îmi pare izbitor de mult cu cea a calamarului!



sâmbătă, 29 iulie 2017

Infinitivul lung

Un utilizator ne-a semnalat o mică perlă în nou apărutul Manual de Educație fizică (vezi imaginea). Cred că toată lumea, fără excepție, spune „ricoșeu” („ricoșare” nici măcar nu apare în dicționare). Sigur, nu e o gaură în cer, dar fiind vorba de un manual și, în plus, de termeni care par a fi fundamentali în disciplina respectivă (altfel nu ar fi nevoie de o definiție), cred că ar fi necesară o mai mare atenție acordată corecturilor!

Din păcate (sau din fericire), limba română nu este foarte regulată, astfel că modul de construire al substantivului care denumește acțiunea nu este taman regulată. Sigur, ar fi fost mult mai simplu ca numele acțiunii să fie format exclusiv de la infinitivul lung, însă limbile naturale sînt ceva mai complicate. O cercetare simplă ne arată că acesta poate fi construit:
În unele cazuri există pentru același verb mai multe construcții (de exemplu de la a ghida avem și ghidaj și ghidare), dar de obicei nu se poate folosi o construcție în locul alteia fie pentru că există o migrare a sensului (de exemplu mîncare nu poate fi niciodată folosit cu sensul „faptul de a mînca”), fie că limba respinge construcția (drept exemplu avem chiar *ricoșare).

În altă ordine de idei, mulți confundă infinitivul lung cu substantivul provenit din acesta (prin conversie). În limba veche infinitivul lung avea un rol morfologic bine definit, dar care în limba actuală nu mai există. Rămășitele (vezi GLR, 2008, vol. 1, p.  487) ar fi în:
- construcțiile condiționale inversate (vezi Toma Alimoș: „Închinare-aș și n-am cui”);
- construcțiile optative din imprecații („Fir(e)-ai tu să fii!”, „Dar(e)-ar boala-n tine!”);

Practic, putem spune că în limba actuală nu mai există infinitiv lung (cu rol verbal), ci doar substantivul provenit (prin conversie) din acesta!

joi, 27 iulie 2017

Înghețată... individuală

După înghețata la tub, hipermarketul Carrefour dă o nouă lovitură limbii române inventînd înghețata... individuală!

Nu știm ce a vrut să spună autorul cu această deloc poetică exprimare... de care sens al lui individual să fie vorba (vezi DEX)?

  1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care privește sau aparține unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de ființe. 
  2. Care este executat de individ. Muncă individuală. 

Sau poate că se bazează tocmai pe greșeală, fiind cunoscut principiul: „nu există reclamă negativă”?

marți, 25 iulie 2017

Mai funcționează Biblioteca Digitală Metropolitană?

De mai bine de o lună biblioteca digitală bucureșteană este inaccesibilă. Inițial doar paginile de navigare aveau probleme, dar acum nimic nu mai funcționează...

Probleme tehnice, probleme tehnice, însă este greu de crezut că nimic-nimic nu mai funcționează o lună (orice site responsabil are o copie de siguranță și un plan de risc). Mi-e teamă, însă, că problemele sînt în altă parte (la finanțare și/sau interesele editoriale ale altora). Ar fi păcat ca un serviciu atît de util să piară!


marți, 18 iulie 2017

Deținuții se eliberează... sau nu-i așa?

Contrar părerii jurnaliștilor de la Digi, pușcăriașii se liberează condiționat, nu se *eliberează condiționat. Nu numai că ne-o spune DEX-ul:
LIBERÁRE, liberări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. ◊ (Jur.) Liberare condiționată = punerea în libertate a unui deținut, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie muncitor, disciplinat și să dea dovezi de îndreptare. – V. libera.

sursa: DEX 2016
dar chiar legislația folosește acest termen (de exemplu, Codul Penal).
    Verbul a elibera se mai folosește popular cu sensul de a libera cînd este vorba de stagiul militar și se poate admite că această confuzie din limba neîngrijită s-ar putea extinde la cazul deținuților, însă cine pretinde că face jurnalism de calitate ar trebui să folosească corect limba română!

vineri, 14 iulie 2017

modele reduse?

Bănuiesc că prin model redus autorul afișului voia să înțelegem „model cu preț redus”, însă nimic din limba română nu îl ajută: nici sensurile cuvîntului redus, nici metodele uzuale de îmbogățire a sensurilor (rareori un adjectiv preia valoarea unei întregi expresii). Totuși, se înțelege ce transmite autorul, astfel că nu ar fi o gaură în cer. Însă de ce a simțit nevoia să accentueze (și chiar să folosească litere aldine pe afiș) folosindu-l, ca nuca-n perete, pe puternic nu cred că poate înțelege nimeni:
  • nu modelele sînt reduse, ci prețurile;
  • reducerile (de preț) nu pot fi puternice, ci eventual mari, uriașe;
  • chiar dacă am accepta cuvîntul, efectul este hilar cînd este alăturat valorii „uriașe” de 30%...


miercuri, 12 iulie 2017

Serviciul de consultanță lingvistică al Institutului de Lingvistică București

De ceva timp s-a redeschis serviciul de consultanță al Institutului de Lingvistică București. Site-ul este diferit de varianta anterioară, dar promptitudinea e similară. Ultima actualizare a paginii e de acum aproape 2 ani și, oricum, actualizările au durat mai puțin de 6 luni...

Din fericire de data asta răspunsurile au fost publicate, astfel că găsim și cîteva infoarmții interesante. Cu ocazia asta am descoperit o inconsecvență a DOOM2:
Subiect: doi sau două august
Întrebare: Cum este corect să rostim: „Pe doi (doisprezece / douăzeci și doi) august s-a lansat proiectul” sau „Pe două (douăsprezece / douăzeci și două) august ...”? Dacă spunem „pe data de două” acordul este obligatoriu?
Răspuns: Potrivit DOOM 2005 p. XCII, pentru exprimarea zilelor de 2, 12 sau 22 ale lunilor se pot folosi fie formele de masculin ale numeralelor, fie cele de feminin (ambele fiind corecte): doi / două februarie, doisprezece / douăsprezece mai sau douăzeci şi doi / douăzeci și două august. Exprimarea datei în construcția „data de ...” nu impune folosirea formei de feminin a numeralului, putându-se spune fie data de doi august, fie data de două august.
Pentru prima zi a lunii se folosește întotdeauna numeralul ordinal masculin: întâi august.
De ce e inconsecvență? Pentru că se impune ca în date, ziua 1 să fie citit ca numeral ordinal, iar la restul zilelor ca numerale cardinale. În plus, auzim peste tot Unu mai sau Unu iunie (iar în Transilvania încă se mai spunea acum 20 de ani Prima mai), astfel că nu poate fi luat în calcul uzul (sigur, pe internet găsim un raport de 2:1 în favoarea lui întîi, însă textele în care se scrie 1 cu litere sînt de mii de ori mai puține decît cele în care se folosește cifra).

marți, 11 iulie 2017

Despre nume (6) - alte nume indoeuropene

vechiul silabar persan
Continuăm periplul numelor cu cele vechi indoeuropene. Reiterez faptul că majoritatea informațiilor prezentate sînt preluate din cartea Nume de persoane (Al. Graur).

Mai multe studii comparative ne arată că limbile indoeuropene (cu excepția latinei) au sau au avut în trecut același sistem de formare a numelor de persoane, ceea ce ne face să credem că au moștenit acest sistem din limba comună primi­tivă. Orice om avea un singur nume, de obicei compus din două elemente, fiecare din ele cu înțelesul lui (legătura dintre elemente nefiind totdeauna clară).


Iată mai întîi cîteva exemple de nume indiene (care se mai folosesc și astăzi):
  • Ceandragupta „protejat de lună“ (ind. ceandra „lună" și -gupta „pro­tejat"). La fel e numele matematicianului Brahmagupta (Brahma – Zeul creației);
  • Dașarathas „cel care are zece care" (eroul unei epopei adaptate în romînește de Coșbuc; ind. dașa „zece" și ratha „car"; e vorba, bineînțeles, de care de luptă);
  • Kalidasa „sclav al zeiței Kali" (ind. dasa „sclav"), numele unui cu­noscut poet;
  • Mahatma „suflet mare" (ind. maha- „mare" și atma- „suflet"), pre­numele lui Gandhi;
  • Radhakrșnan, numele unui om politic actual, este format din Radha „păstoriță iubită de zeul Krșna și zeificată"; r vocalic se pronunță astăzi aproape ca ri, de aceea în Europa se transcrie adesea Krișna (deci Radhakrișnan).
  • Rajendra (pronunțat ragendra) „cel mai bun dintre regi" (ind. raja, ragea „rege" și Indra, numele unui zeu), prenumele lui Prasad, om politic actual.

În unele cazuri apar și nume dintr-un singur element, for­mat cu un sufix:

  • Şakuntala, eroina piesei cu același nume a lui Kalidasa, derivă de la ind. șakunta- „pasăre".


Asemănătoare cu numele indiene sînt cele vechi persane:
  • Artakhșatra (devenit în grecește Artaxerxes) „domnie curată" (pers. arta „curat" și khșatra „domnie");
  • Khșayarșa (devenit în grecește Xerxes) „bărbat domnitor" (pers. khșaya „domnitor" și arșan „om");
  • Mitradates „dăruit de zeul Mitras";
  • Viștaspa (devenit în grecește Hystaspes) „cel care are 20 de cai" (pers. vișta „20" și aspa „cal");
  • Zarathustra „cămilă de aur“ (pers. zarath- „de aur“ și -ustra „că­milă").

Şi aici apar nume formate dintr-un singur element:
  • Darayawauș (în grecește Dareios, în latinește Darius, în romînește Darie) „stăpînitor".
  • Din pers. kuru „tron“ e format numele regelui numit în grecește Kyros, în latinește Cyrus.


În celtică situația e cam aceeași, doar că avem mai puține informații. Ca al doilea element al compunerii găsim adesea, în limba galică, pe:
  • -rix „rege": Cingetorix (cingeto- „viteaz"), Dumnorix (dumno-, după unii „lume", după alții „adînc"), Orgetorix (orgeto- „omorîtor" ?). 

Tot în galică găsim un al doilea termen:
  • mar- „vestit": Indutiomarus, Segomarus (sego- „zimbru"). 

De origine celtică este și numele Brigita, „înaltă”., iar celticul *Dubno-walos (*dubno- „lume" și *walos „puternic") s-a tranformat în numele scoțian Donald.

vineri, 7 iulie 2017

Physalis sau păpălău?

Cine merge prin supermarketuri nu se poate să nu fi întîlnit cutiile de physalis la raionul de fructe exotice. De ce preferă maketingul denumirea pompoasă, latinească, este destul de clar, din păcate, însă, denumirea nu este tocmai corectă pentru că physalis reprezintă numele întregii familii de plante, cea din magazine fiind doar o specie sudamericană (physalis peruviana).

Interesant este că de fapt planta are o rudă foarte apropiată autohtonă, numită păpălău (psysalis alkekengi), care este o plantă medicinală folosită de sute de ani în România! Sigur, nici folosirea denumirii neaoșe nu ar fi tocmai corectă (denumirea referind altă plantă, chiar dacă asemănătoare), însă folosirea denumirii latinești generază probleme cînd trebuie declinată, ceea ce mă face să cred că nu va fi niciodată adaptată.

Mă întreb ce s-ar întîmpla cu denumirea latinească dacă păpălăul ar fi și el comercializat (cu acest nume); probabil că asemănarea izbitoare dintre cele două ar conduce la folosirea aceluiași nume pentru ambele plante, însă nu știu pe cine ar trebui să pariez: pe physalis sau pe păpălău!

physalis în supermarket
cultură de păpălău (physalis alkekengi)
„cătina incașă” (physalis peruviana)

vineri, 30 iunie 2017

înghețată... la tub

Ați auzit vreodată pe cineva spunînd „înghețată la tub”?



Dacă ne uităm, se vede că este vorba de fapt ceea ce cunoaștem a fi înghețată „la cutie” (pe lîngă „tub”, mai există și un raft cu înghețată „la caserolă”, singura diferență fiind forma dreptunghiulară a cutiei)...

Sigur, conceptul de ice tube există, însă este vorba de un tub lung și subțire de carton din care se poate extrage înghețata apăsînd la capătul de jos al tubului (ceva similar cu tubul de pastă de dinți), nu ce se vede în poză!

Că tot e la modă ficatul în politică...


Probabil că mai toți puteam presupune că ficat provine din limba latină, însă nu și că e înrudit cu latinescul ficus „smochin(ă)”...

În limba latină ficatului i se spunea jecur, însă nici o limba romanică nu a preluat acest cuvînt! Avem în catalană fetge, în franceză foie, în italiană fegato, în portugheză figado, în română ficat, în spaniolă higado...

În latina clasică jecur ficatum desemna „ficatul (de gîscă) îngrășat cu smochine” și, cu timpul, din expresie a rămas doar finalul, iar apoi ficatum (echivalentul preparatului foie gras) a început să desemneze organul, cam în același mod în care în argou ficatului i se mai spune pateu.

Vezi și etimologiile pentru: italiană, spaniolă și franceză.

Sigur, rămîne de văzut cum a ajuns latinescul ficus să desemneze ficusul (plantă cu originea în SE Asiei) în limba română, însă asta într-un alt articol!

joi, 29 iunie 2017

*noștrii

Ce ziceți, avem încredere în firma acesta sau nu? :)


Apropo, există o poezioară pentru elevii de clasa a II-a:
Noștri, voștri, orice-ar fi
Niciodată cu doi i
Editare ulterioară: ca să fie clar și pentru cei care nu au deschis dicționarele de mult timp, literele sînt considerate substantive masculine invariabile (adică pluralul lui i este tot i) încă de la primele dicționare! Abia ultima ediție a DOOM acceptă și folosirea ca substantiv neutru variabil (deci i-uri), dar nici vorbă să excludă prima variantă.

Plebiscit

Citind un articol DW mi-a sărit în ochi cuvîntul plebiscit (deseori un cuvînt dintr-un text îți sare în ochi precum o notă falsă dintr-o melodie...)! După cum se poate vedea în definiția cuvîntului, acesta este o consultare populară în care aceștia răspund cu da sau nu, însă textul vorbește de fapt despre alegerile prezidențiale (care, evident, nu sînt un plebiscit).

Dacă textul nu ar fi fost scris pe un ton serios, m-aș fi gîndit că e o ironie la adresa regimului Putin (pe vremea cînd era președinte Ceaușescu, nu existau alegeri libere, ci doar votai dacă ești de acord sau nu ca Ceaușescu să fie președinte și întotdeauna rezultatul era 99,9% în favoarea lui).

Dacă vă gîndiți că ar putea fi vorba de diferențe de limbă (fiind vorba de o traducere), nu e cazul: toate limbile potențial implicate (germană, rusă sau engleză) păstrează sensul originar al lui plebiscit...



marți, 27 iunie 2017

Îmi fac de cap la modul ASAP...

Lăsînd la o parte limbajul corporatist care nu e nici măcar românesc, că este o prescurtare, că reclama e idioată, ASAP pur și simplu nu se potrivește cu locuțiunea „la modul”, care, evident, trebuie să introducă un adverb de mod, dar ASAP (as soon as possible „cît de repede se poate”), dacă ar exista în limba română, ar fi unul de timp...


Am cercetat internetul și se pare că ideea este plagiată după o melodie la fel de idioată precum reclama...