duminică, 10 aprilie 2016

Despre muie...

Cireșarii, volumul I, capitolul II
    Nu este un secret pentru nimeni că românii au o boală care se numește pudibonderie, din motivul acesta cuvintele „obscene” neapărînd multă vreme în dicționare. Un caz special îl constituie situația cuvîntului muie, cuvînt practic inexistent acum ceva timp în afara zonei de sud a țării.
    De altfel, chiar în zona în care era folosit era un simplu cuvînt argotic cu sensul de „gură”, un fel de variantă a lui fleancă sau meclă. Acesta este și sensul cu care figurează în toate dicționarele, de la Dicționarul Etimologic pînă la Dicționarul de Sinonime. Inclusiv în Cireșarii (vezi imaginea) cuvîntul este folosit cu acest sens.
    Trebuie menționat că înțelesul obscen al lui muie este unul forțat, expresiile obscene formîndu-se cu verbele a da/a lua și neapărat prepoziția la. Cum zice dictonul, „frumusețea e în ochii privitorului”, iar un cuvînt i se va părea obscen cuiva numai pentru că acel cuvînt îi evocă respectivului imagini obscene...

Niciun comentariu: