marți, 22 decembrie 2015

Propriii

    Dacă credeați că greșelile de ortografie sînt apanajul maneliștilor, politicienilor sau jurnaliștilor, vă înșelați: și intelighenția își are faliții ei și asta chiar în cazul unui cuvînt din familia ortogramelor din clasa a II-a: propriu-proprii-propriii (cine n-a repetat copil-copii-copiii de nenumărate ori în școala primară?)! Din experiența mea cu cei pe care încerc să îi conving că propriu are trei de i cînd este articulat și la plural pare că se trece prin toate stagiile suferinței (nici exemplul de față nu face excepție): negarefurie, tîrguială, depresie, acceptare...

    În mod curios, există tentația de a autoiluzionare (faza a treia de mai sus) susținînd că de fapt proprii și propriii s-ar pronunța la fel (în mod similar cu miniștri și miniștrii), ceea ce reprezintă o altă greșeală:
própriu [priu pron. priu] (pro-priu) adj. m., art. própriul, pl. próprii, art. própriii (-pri-ii); f. próprie (-pri-e), art. própria (-pri-a), g.-d. art.própriei, pl. próprii, art. própriile (-pri-i-) 
Sursa: DOOM 2 (2005)
    Cum opinia autoarelor DOOM2 este că intelectualitatea medie din București dictează trendul limbii române, mă întreb dacă vor apărea și modificări morfologice în viitoarea ediție a DOOM (într-un sondaj pe acestă temă făcut acum trei ani pe pagina de facebook a dexonline, peste două treimi dintre cei care au răspuns la întrebare alegeau forma greșită).

Niciun comentariu: