joi, 5 februarie 2015

Din nou despre pleonasm

    În România există o luptă continuă a lingviștilor amatori împotriva a ceea ce cred ei că ar fi erori de gramatică, țintele predilecte: pleonasmul și cacofonia, în ciuda faptului că acestea nu fac parte din gramatică. Despre cacofonie am mai scris aici, însă despre pleonasm cred că se pot scrie tomuri întregi și subiectul nu ar putea fi epuizat. Cîteva articole pe această temă, foarte bine documentate, sînt cele ale Rodicăi Zafiu, în România Literară (despre pleonasm sau averse de ploaie).

    Zilele trecute am primit pe email la dexonline (a nu știu cîta oară) o întrebare despre pleonasm, anume dacă „eu plantez plante” ar fi pleonasm sau nu. Sigur, urmînd definiția strictă din dicționar avem de-a face cu un pleonasm, însă a planta este tranzitiv și cere complement direct (cu alte cuvinte, nu putem spune „*eu plantez”) și, în plus, se poate referi la o variantă largă de obiecte: răsaduri, puieți, butași (categoria plante), dar și stîlpi, pari sau mine.


    Dacă am urma cu strictețe definiția din dicționar, ar trebui să-i „înfierăm” și pe Tudor Arghezi („unde sapă sapa locul, sare din pămînt norocul”), Topîrceanu („care vine, vine, vine, calcă totul în picioare”), Eminescu („cobori în jos, Luceafăr blînd”), Al. Odobescu („Dar însă, și eu am crescut pe câmpul Bărăganului!”), Gib Mihăescu („Cu uniforma aceasta am făcut minuni și la facultate: însă precaut, din cauza comenduirii, n-o îmbrăcam decât numai la examene.”) și (că să nu fim prea naționaliști) chiar pe Shakespeare („This was the most unkindest cut of all.” - Julius Caesar) și lista poate continua la nesfîrșit. 

    De asemenea, tot la capitolul pleonasm ar fi și folosirea pronumelor personale „Eu vreau să dorm” – persoana fiind inclusă în forma verbului – sau chiar regulile gramaticii (sic!): în limba română este corect să spunem: „Nu a venit nimeni niciodată”, deși ar fi suficientă (teoretic) o singură negație.

Ca temă pentru acasă, clarificați dacă „ierarhia ierarhilor” este pleonasm sau nu! :)