joi, 12 ianuarie 2012

oneros - pe bani sau nu?

    În minunata lume a internetului am descoperit un comentariu (răutăcios zic eu) care, în esență, spunea că site-ul dexonline.ro nu este bun (și nu-l recomandă) deoarece oferă definiții iar unele dintre ele se contrazic. Pentru a da un exemplu, spunea că oneros este prezentat ca însemnînd și „cu bani” și „fără bani”.

    În primul rînd, există mai multe erori de logică în acest tip de gîndire: în primul rînd apare confuzia dintre dicționare și scula (site-ul) care le agregă, în al doilea rînd se poate presupune o confuzie între textul definiției și părerea lexicografului (care probabil știe ce înseamnă oneros, însă sarcina lui e să decidă dacă folosirea unui anumit sens al cuvîntului trebuie sau nu să apară în dicționar) și, mai ales, confuzia dintre o definiție și un tot unitar (dicționarul): o definiție greșită nu înseamnă că dicționarul este prost...

    De asemenea, este clar că uneltele pot fi bune sau proaste, dar în final tot cel care le mînuiește le conferă utilitatea: gîndiți-vă la un ciocan în mîna cui nu trebuie și spuneți dacă ciocanul este vină sau nu... dexonline.ro oferă dicționare online pentru cei care doresc să se cultive și să se ajute de ele, fără a interveni în conținut, exact pentru a putea fiecare să decidă ce informație să preia. 


    Faptul că oamenii (inculți sau nu, nu contează aici) au început să folosească un cuvînt cu un sens opus decît cel existent este o realitate, nu este în nici un caz o greșeală a dicționarelor (ar fi o greșeală de neiertat să nu se consemneze toate sensurile folosite uzual). De altfel, nu este singurul cuvînt care are această „proprietate” (a deservi fiind alt exemplu) și nici singura modalitate prin care se face transmiterea unui mesaj ambiguu: în afară de ironie, mai cunoscute fiind exclamația „Da, sigur!” (care pot însemna confirmarea sau dimpotrivă, neîncrederea, în funcție de tonul folosit) și exprimările de genul „ședința a durat ceva timp” (în care „ceva”-ul poate însemna mult sau puțin, în funcție de context și de ton).

    În final, trebuie spus că sursa problemei este jargonul avocățesc de care m-am mai lovit și în trecut. În Codul Civil (articolul 945) avem prevederea: „Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantaj”, care e interpretată în fel și chip (de la trei avocați am avut explicații diferite), în orice caz nefiind. În diverse dicționare juridice contractul cu titlu oneros este un „act juridic prin care părțile urmăresc să obțină fiecare de la cealaltă, ca echivalent, un folos patrimonial, oricare ar fi obiectul obligațiilor”. Deși Codul Civil este inspirat din Codul francez (al lui Napoleon), iar probabil termenul juridic oneros este împrumutat direct de acolo, în limba franceză onereux (a titre onéreux sau contrat onéreux) au altă accepțiune decît cea din Codul Civil...

Un comentariu:

mine spunea...

Și cuvântul „înainte” are două sensuri opuse.