vineri, 22 octombrie 2010

diligență

    Fiecare domeniu are un jargon specific și nici domeniile economic și administrativ nu fac excepție. Totuși, acest jargon, de obicei neacoperit perfect de dicționare explicative, trebuie folosit cu atenție, altfel se ajunge în situații hilare. Un astfel de caz poate fi găsit în acest articol, unde intervievatul dă un pic cu bîta-n baltă, probabil încercînd să folosească cuvinte pompoase:
 „Am făcut diligentele necesare ca, de la anul, să fim activi pe bursa de gaze[...]”
    Din context, ai bănui că este vorba de acțiuni sau demersuri, deși, conform dicționarelor, diligență înseamnă cu totul altceva: sîrguință, zel, asiduitate. Nici în franceză, de unde a fost împrumutat, nici în engleză (care ar putea influența sensul) nu se găsește nimic similar. E drept că în limba franceză (conform Trésor de la Langue Française) există în domeniul juridic (procedură) un sens cît de cît apropiat cu cel folosit: poursuite, requête, însă pentru a pătrunde în alte jargoane ar fi trebuit să fie acceptat deja în cel echivalent din limba română.
    Căutînd prin legislația noastră (de exemplu aici), nu am descoperit decît sensul din dicționar (similar cu expresia din limba engleză: exercise due diligence):
[...] să acționeze cu bună-credință și cu diligența unui profesionist. 
    Ca singură explicație pentru greșeală avem astfel estimarea greșită a sensului din contexte, ceea ce nu este grav cînd greșeala este folosită în cerc restrîns. Problema apare cînd greșeala este răspîndită (de exemplu în media) fără a se lua măsuri de contracarare (s-ar fi putut preveni cititorul printr-o notă, fiind vorba de un cuvînt mai rar folosit).

2 comentarii:

disa spunea...

Si totusi, expresia respectiva am auzit-o de mai multe ori.

Radu B. spunea...

Și „e multe” se aude foarte des în România...