luni, 31 mai 2010

a *câştiga locul 3

    Ce facem cînd e o criză de subiecte? Răspunsul, cred, se știe deja: mai citim ziarele sau ne uităm la televizor! Ultima chestiune de care aflăm:
România a *câştigat locul 3 la Eurovision
Sursa: o știre de pe site-ul Realitatea. Culmea e că gogorița apare numai în titlu, în textul știrii spunîndu-se (corect) că s-a clasat pe locul al treilea (sau poate că titlul nu s-o putea edita?).
    Problema ridicată aici este una pur semantică: a cîștiga, cînd este vorba de o competiție, are numai sensul de „a obține victoria”. Cum este evident că nu au obținut victoria ocupînd locul trei (oricît ar fi de umili...), greșeala este clară. Singura explicație pe care am reușit să mi-o dau pentru exprimarea deficitară a fost o contaminare a sensului lui a cîștiga pornind de la o expresie corectă – „a cîștigat o medalie” – prin confuzia între (de exemplu) „medalia de bronz” și „locul al treilea”.

vineri, 21 mai 2010

ad hoc

    Un coleg de serviciu (mare amator de latină) m-a-ntrebat zilele trecute despre expresia din titlu, declarîndu-mi uimit că (lucru pe care îl remarcasem și eu) majoritatea persoanelor întrebate de el consideră (evident, greșit) că ad hoc înseamnă ceva de genul „pe loc, fără pregătire, spontan”, eventual „inedit, neobișnuit”.
    De fapt ad hoc (care s-ar traduce din latinește literal „pentru aceasta”) se folosește cu sensul „în acest scop, anume pentru acest scop” și desemnează de obicei o soluție care se aplică numai problemei în cauză.
    Am făcut un studiu rapid pe Internet și am observat cam același lucru, folosirea greșită a expresiei inclusiv în texte literare (nu dau deocamdată numele autorilor). Singura deosebire ar consta în faptul că există jargoane specifice (texte juridice sau de marketing) și o mulțime de referiri la Divanele Ad-hoc care folosesc corect sintagma.
    Mai grav este că inclusiv DEX-ul pune lucrurile pe un făgaș greșit oferind pe lîngă corecta explicație „anume pentru acest scop” și „de circumstanță” (cu virgulă între ele, de parcă ar fi sinonime...), deși „de circumstanță” este o locuțiune care nu are legătură cu scopul.

ce înseamnă „contestat”?

    Canalul Eurosport 2, pe lîngă multe alte sporturi exotice, ne încîntă deseori cu meciuri de fotbal australian (chiar azi, la 12.30, e un meci important)! Din păcate, fiind vorba de un sport neîncetățenit și pe la noi, are o groază de termeni care nu își găsesc ușor traducerea, fiind nevoie de cineva care cunoaște bine și sportul cu pricina și limba română, deseori termenii împrumutînd-se ca atare. De altfel, procedeul a fost utilizat și pentru mai cunoscutul fotbal - football (pronunțat „futbol”): fault , aut - out (pronunțat „aut”), henț – hands, corner, goal – goal, ofsaid – offside fiind preluate din engleză fără prea multe transformări.
    Așadar nu mi s-a părut că preluarea lui mark (prinderea mingii din aer) poate fi evitată. În schimb sintagma contested mark a fost tradusă (fără prea mult discernămînt în opinia mea) prin „mark contestat”. Dacă acorda puțin mai multă atenție limbii române, comentatorul ar fi realizat că sună straniu în urechile vorbitorilor de limba română, contestat avînd mai puține sensuri decît contested în limba engleză (nu „contestă„ nimeni mark-ul, doar posesia mingii este disputată). De altfel și glosarul de termeni din fotbalul australian explică faptul că termenul contest se folosește pentru cazul cînd mai mulți jucători au oportunitatea de a ajunge la minge, deci își dispută posesia mingii. Cred că formularea mark disputat ar fi mai corectă dacă nu se împrumută termenul original din engleză.

joi, 20 mai 2010

gol *enorm

    La finalul campionatului din Anglia, în meciul pentru ultimul loc de Champions League, Tottenham a marcat un gol important. Unul dintre comentatorii meciului (prezență regulata pe aici...) a exclamat:
Acesta este un gol *enorm!
    După cum spuneam și aici, cuvintele nu se pot alătura fără nici un fel de discernămînt unul lîngă celălalt. E drept, de această dată enorm are și valoare adjectivală, deci din punct de vedere sintactic se poate alătura lui gol, însă în cazul acesta problema este una de semantică: gol nu are ca trăsătură dimensiunea, iar enorm este un atribut care definește exact această trăsătură!
    Sigur, mai există varianta (artistică a) unei posibile licențe poetice, dar în acest caz numai criticii literari se pot exprima...

miercuri, 5 mai 2010

Perlele din Constituția României - episodul I

    Una dintre „capodoperele” lipsei de logică, inconsistență, ambiguitate șamd în materie de legislație este Constituția României. Nu că ar fi multe legi care  Pe vremuri, la examenul la drept se dădea gramatică și vocabular, se făcea și logică. 
    Se pare că timpurile alea sînt departe rău. E adevărat, Constituția a fost redactată de oameni care ar fi trebuit să treacă prin respectivele filtre, însă nu putem exclude nici reaua intenție.

    Prima absurditate de care am decis să mă „ocup” este Articolul 68 :
(1) Ședințele celor două Camere sunt publice.
(2) Camerele pot hotărî ca anumite ședințe să fie secrete.
    Primul alineat este destul de clar, oricine înțelege despre ce este vorba. În schimb, cînd este în conjuncție cu cel de-al doilea, lucrurile devin de-a dreptul hilare. Astfel, există cel puțin două probleme majore:
  1. [Lipsa de consistență] În condițiile celui de-al doilea alineat, primul devine inutil: avînd în vedere că nu se specifică condițiile în care se poate lua hotărîrea de a „secretiza” ședințele, practic, camere pot hotărî ca toate ședințele să fie secrete.
  2. [Lipsă de logică] Din punctul de vedere al valorii de adevăr, unul dintre cele două alineate este fie nefolositor, fie fals. Astfel, dacă se va hotărî (conform alineatului (2)) ca o ședință să fie secretă, alineatul (1) va fi încălcat (deoarece ședințele nu mai sînt publice). Evident, dacă niciodată nu se va lua decizia ca o ședință să fie secretă, alineatul (2) devine inutil.
    Un amic cu studii juridice mi-a atras atenția că nu trebuie să ne împiedicăm în detalii d-astea minore, că este clar ce zice legea și că există un principiu de drept (în limbaj cotidian = o inginerie juridică), ceva cu ordinea în text, care ar face ca articolul al doilea să restrîngă larghețea primului. Am uitat atunci sa verific dacă există, iar acum i-am uitat numele, dar îmi doresc din inimă să nu existe pentru că practic ar da dreptul la contraziceri în cadrul legii, exact opusul a ceea ce dorim de la o lege...
    În fine, nu pot încheia fără să mă întreb: ce sens are o dezbatere secretă pentru adoptarea unei legi care va fi publică?