marți, 23 martie 2010

informații clasificate (episodul 2)

    Cam anul trecut scriam un articol pe tema cuvîntului clasificat... Nu am săpat prea mult pe tema asta, crezînd că este doar una (din multele) prostii apărute în presă. Iată că cîțiva așa-ziși jurnaliști, publică au articol (anonim, că dacă e anonimă o semnează mai mulți...) care instigă la pedepsirea ziariștilor care și-au permis să publice fragmente dintr-o stenogramă (de interes public, dar secretizată din neștiute motive!):
Articolul 36 alineatul 1 al aceleiaşi legi (i.e. a Legii nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate) impune că „persoanele fizice cărora le-au fost încredinţate informaţii clasificate sunt obligate să asigure protecţia acestora, potrivit legii, şi să respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate”.
    Lăsînd la o parte cazul de amoralitate jurnalistică, articolul m-a făcut să caut legea cu pricina și, după ce mi-a fost confirmată folosirea acestor termeni, sa mă crucesc și cu stînga și cu dreapta :)! Respectiva lege abuzează de această sintagmă greșită (de peste 50 de ori în nici 10 pagini): așa este cînd legile nu sînt verificate nici de lingviști, nici de logicieni...
    Pentru a vedea că există și oameni care înțeleg să își facă treaba bine, Ordinul 493 din 15 iunie 2009  definește în articolul al doilea (deci chiar la început) niște termeni care ar putea fi neclari. Dacă și legea mai sus citată ar fi definit sintagma informații clasificate pentru a se potrivi sensului folosit acolo, s-ar fi evitat orice problemă... Mă întreb dacă unui judecător i se oferă legea într-o mînă și DEX-ul în cealaltă, ce ar alege...

sâmbătă, 20 martie 2010

*cox

Întîmplător am dat peste știrea aceasta. Citez:
    Conducătorul auto a pierdut controlul maşinii, a derapat, şi a ajuns pe contrasens unde a fost izbit violent de un tir înmatriculat în Cehia, care transporta *cox. Şoferul autocamionului a făcut mai multe manevre bruşte încercând să evite impactul, dar în zadar, scrie agenda.ro.
    Știu, greșeala este „standard”, prezentată inclusiv în manuale drept „Așa nu” (băiatul meu cel mare a învățat asta în clasa a II-a...), însă nu m-aș fi așteptat să apară pe nici unul dintre canalele cît de cît respectabile de știri!
    Totuși, partea mai interesantă abia acum vine! Lăsînd la o parte citarea fără folosirea semenelor citării (ghilimelele) – chestiune pînă la urmă de bun-simț jurnalistic... dacă tot citezi, arată exact ce citezi – destul de straniu este că știrea originală conține cuvîntul cocs în forma sa corectă!

luni, 15 martie 2010

mamifer pahiderm

    Zilele trecute am primit o întrebare legată de corectitudinea formulării din titlu. Întrebarea nu este tocmai absurdă, avînd în vedere faptul că mai multe dicționare cuprind această sintagmă – vezi definițiile pentru mastodont, rinocer sau hipopotam (interesant că definiția elefantului, care e tot un pahiderm, nu conține sintagma incriminată).
    În mod evident, este vorba de un pleonasm, cel puțin luînd de bună definiția pachidemului din DEX (care implică și trăsătura de „mamifer”):
PAHIDÉRM s.n. Mamifer erbivor cu pielea foarte groasă, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu o copită. [Var. pachiderm s.n. / < fr. pachyderme, cf. gr. pachys – gros, derma – piele].
    Sigur, cauzele pot fi multiple: de la o oarecare lipsă a cunoștințelor în domeniu zoologic pînă la folosirea adjectivală a lui pahiderm (care e la fel de pleonastică...). Din păcate nu este prea măgulitoare existența acestor pleonasme în DEX pentru autorii acestuia...
    Partea mai distractivă este că ordinul Pachiderma nu mai este utilizat în taxonomia de profil, folosirea acestuia fiind învechită (pahidermele enumerate mai sus nefăcînd parte din aceeași familie sau ordin)!

marți, 9 martie 2010

Greșeli în DEX

    Am (re)descoperit de curînd o listă interesantă de greșeli care apar în Dicţionarul explicativ al limbii române (majoritatea de tipar): vezi aici. Partea mai distractivă este că (inclusiv în noua ediție) cuvîntul participiu nu este definit!

succesuri

    Dacă aveți impresia că succesuri este o marcă înregistrată de curînd (știți voi de cine!), ei bine, nu este așa!
    Onor Dicționarul de Neologisme (Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986) a lansat prima oară această formă (mulțumesc lui Matei Gall pentru această informație)!

miercuri, 3 martie 2010

Cine o fi *Khrushchev?

    Un articol neinspirat din punctul de vedere al folosirii numelor străine (și nu numai) a apărut pe HotNews. Acest text oferă excerpte dintr-un interviu despre viitoarele Jocuri Olimpice de Iarnă de la Soci (atenție! pronunțat în două silabe: So-ci) cu un ilustru necunoscut politician rus (cel puțin mie, dar recunosc că nu am prea mari tangențe cu politica externă).
    Din prima clipă mi-a sărit în ochi imediat textul:
Dupa ce a vizitat Iowa, Nikita Khrushchev (n.r premierul Uniunii Sovietice intre 1958-1964) le-a spus[...]
    Lăsînd la o parte titulatura greșită (în acea perioadă postul se numea președintele Consiliului de Miniștri – dar, deh, în Wikipedia în limba engleză nu ți se dă chiar totul mură în gură), lăsînd la o parte faptul că postul de Prim Secretar al PCUS pe care l-a ocupat între 1953 și 1964 era mai important, m-a frapat transliterația numelui lui Nikita Hrușciov (însuși faptul că autorul articolului a simțit nevoia să explice cine a fost este spune multe)!
    Iar faptul că Nemțov este Nemtsov sau că nici măcar nu se păstrează o anume coerență, folosindu-se varianta autohtonă Soci în locul celei „internaționale” Sochi  – din cîte se pare, la cererea „publicului”: pe Google încă este indexată varianta cu Sochi – aproape că nu se mai observă! Ba chiar binecunoscuta greșeală *între 1958-1964 în loc de între 1958 și 1964 mi-a scăpat mult timp!
    Evident, *Khrushchev este o formă utilizată în zona anglo-saxonă și nu văd de ce ar fi folosită. Chiar dacă DOOM2 ar stipula folosirea transliterației de sorginte anglo-saxonă, Hrușciov ar intra la categoria celor cu formă încetățenită (cum e Londra și nu London și  Moscova și nu Moskva)  În mod cert, lipsa din DOOM2 a regulilor de transliterație (care pînă în 2005 apăreau inclusiv în Îndreptarul ortografic) de care am vorbit aici „ajută” la încetățenirea acestei debandade a numelor străine în mass media.
    În principiu fiecare țară are reguli de transliterație clare (nu se folosesc normele „internaționale” de care vorbește onor  DOOM2-ul): în Franța se scrie Khrouchtchev, în Germania Chruschtschow, în Olanda Chroesjtsjov deci în mod normal cele care existau pentru limba română trebuie să se păstreze!